Capacitatea de vindecare a delfinilor îi uimeşte pe oamenii de ştiinţă

Un cercetător de la Centrul Medical al Univeristăţii Georgetown
(GUMC) care cu puţin timp în urmă a decoperit componente
antimicrobiene în pielea broaştelor şi în cea a rechinului câine de
mare şi-a îndreptat atenţia către abilităţile impresionante ale
delfinilor de a-şi vindeca rănile.

Doctorul Michael Zasloff este de părere că abilitatea delfinilor
de a se vindeca rapid în urma unor muşcături provocate de rechini
ar putea oferi perspective noi în ceea ce priveşte tratarea rănilor
umane. Delfinii se refac în timp record, nu par să simtă durere
în zona muşcată de rechini, iar regiunea respectivă este rezistentă
la infecţii şi este protejată de hemoragie.

• Al doilea vaccin împotriva variolei maimuței, aprobat de OMS
• Chatbotul Google Gemini a primit o funcție de „memorie”

De asemenea, doctorul Michael Zasloff a publicat un articol
în Journal of Investigative Dermatology în care prezintă noi
observaţii despre ceea ce el numeşte „remarcabila şi misterioasa”
capacitate a delfinilor de a se vindeca. Pentru a publica acest
articol, doctorul din cadrul GUMC a discutat cu o mulţime de
îngrijitori de delfini, cu biologi marini şi a studiat literatura
de specialitate din întreaga lume despre vindecarea delfinilor.

„O mulţime de informaţii despre procesul de vindecare al
delfinilor este slab documentat. Cum reuşesc delfinii să nu
sângereze până la moarte după ce sunt muşcaţi de rechini? Cum de
aceştia nu suferă enorm din cauza durerii? Ce previne apariţia unei
infecţii, dar mai ales cum se poate ca o astfel de rană să se
refacă? Leziunile comparabile la om ar duce la moartea
acestuia„, susţine doctorul.

Zasloff explică procesul de vindecare al delfinului prin
sintetizarea unor rapoarte legate de aspectele cunoscute ale
biologiei delfinilor. Cercetătorul a presupus că acelaşi mecanism
de redirecţionare a sângelui care se declanşează atunci când
delfinul plonjează în apă poate fi „cauza” şi în cazul rănilor
apărute. „Mai puţin sânge la suprafaţa corpului înseamnă mai puţin
sânge pierdut”, a declarat acesta.

În ceea ce priveşte ignorarea durerii, cercetătorul susţine că
aceasta este o adaptare ce favorizează supravieţuirea, însă
mecanismul este încă un mister.

În ceea ce priveşte prevenirea infecţiilor, Zasloff crede că
răspunsul se află în grăsimea delfinilor. Grăsimea a fost studiată
mulţi ani la rând pentru că în cadrul ei sunt încorporate o serie
de substanţe toxice de origine umană cum ar fi metale grele, iar
acest lucru îi ajută pe cercetători să studieze poluarea mediului
înconjurător. De asemenea, este ştiut faptul că aceasta are în
compoziţia sa o serie de halogeni organici naturali care au
proprietăţi antimicrobiene. „Este foarte probabil ca
delfinii să îşi depoziteze propriile rezerve de substanţe
antimicrobiene şi să le transporte în regiunea corpului în care
este nevoie de ele atunci când sunt răniţi. Această acţiune poate
controla şi preveni o infecţie cu mibcrobi şi totodată previne
descompunerea din jurul zonei afectate„, a declarat
doctorul Zasloff.

În cele din urmă, Zasloff a explorat capacitatea ranei
delfinului de a se vindeca într-un mod care restabileşte conturul
corpului. El spune că această capacitate de vindecare a
delfinului seamănă mai degrabă cu o regenerare decât cu vindecarea
umană.

„Vindecarea unei răni deschise necesită capacitatea de
animalului rănit de a-şi reface ţesuturile cu ajutorul celulelor
adipocite, al colagenului şi al fibrelor elastice.
Vindecarea delfinului este similară cu modul în care
fetuşii mamiferelor sunt capabili să se vindece în uter,”
spune Zasloff.

„Pare logic că ţesutul dermic al delfinilor a dezvoltat
mecanisme pentru a-i proteja de microbii mereu prezenţi în apă.
Cercetarea doctorului Zasloff sugerează o ipoteză unică şi
intrigantă, care poate începe să explice modul în care delfinii şi
alte cetacee au supravieţuit, rănite fiind, în sălbaticie, fără
ajutorul de antibioticelor şi fără îngrijire”, a declarat Brent
Whitaker, director executiv adjunct al programele biologice de la
Acvariul Naţional din Baltimor.

În articolul său, Zasloff prezintă cazurile a doi delfini
muşcaţi de rechini, Nari şi Echo, de la Tangalooma Wild Dolphin
Resort din Moreton, Australia. Rapoartele au fost însoţite de
fotografii care arată cum şi cât de repede s-au vindecat rănile
acestor delfini.

„Sper ca lucrarea mea să stimuleze alte studii care i-ar putea
ajuta pe oameni. Consider că urmărind vindecarea acestor
animale vom găsi agenţi antimicrobieni şi compuşi analgezici noi,
nedescoperiţi până acum” a încheiat Zasloff.

Sursa: Eurekalert